Personalitatea copilului - Olga Lăzărescu

Încă din primele zile ale apariției copilului pe lume întrebarea „Îmi seamănă, nu-i așa?“ preocupă mama și tatăl copilului. Părintele dorește sincer ca o parte din personalitatea sa, din ceea ce are mai bun, să fie cuprins în purtătorul bucuriilor, viselor neîmplinite și speranțelor viitoare.

Timpul trece. Încercările de a-i asemui cu cineva se micșorează pe măsură ce copilului i se conturează personalitatea, pentru că, oricât ar părea unora de curios, copilul are mica lui personalitate încă din primele săptămâni de viață.

— Are ochi albaștri ca bunica.
— Are o aluniță deasupra buzei ca mama.
— Doarme agitat ca taică-său.
— E liniștit și domol. Leit bunicu-său.

Constatări obișnuite, nelipsite din discuțiile familiale, care ilustrează controversata problemă a eredității, măsura în care un copil moștenește de la predecesorii săi anumite însușiri.

Nimeni nu a contestat vreodată asemănările dintre părinți și copii, importanța caracterelor ereditare sau prezența inoportună a unor deficiențe native indiferent dacă sunt moștenite sau nu. Știința modernă ne pune, însă, la îndemână cele mai eficiente îndreptări.

Depinde numai de noi să le folosim așa cum se cuvine, iar lucrarea de față vă vine în ajutor în sculptarea la copilul Dvs. a unei personalități frumoase și armonioase.